Baza construcției este
definirea sferei private a libertății individuale. Aceasta este domeniul în
care individul este capabil să evalueze și să-și planifice acțiunea viitoare
prin care-și promovează propriul interes, respectiv îmbunătățirea stării
personale fără a o înrăutăți pe a altora. Singura limitare constă în
respectarea regulilor cunoscute și egal aplicabile tuturor.
Al doilea nivel este sfera
publică. Cuprinde interesele comune unui mare număr de indivizi nepromovabile
individual. Este necesară asocierea în cadrul comunităților de interes și
desemnarea democratică a unor reprezentanți. Presupune descentralizarea
(atribuțiile la nivelul interesului), responsabilitatea (utilizarea resurselor
accesibile nivelului interesului și culegerea beneficiilor în cazul reușitei,
respectiv asumarea consecințelor în caz de eșec), separația puterilor
(atribuțiile de reglementare, execuție și arbitraj se exclud reciproc în scopul
asigurării imparțialității și al evitării apariției monopolurilor de putere)
precum și funcționarea pieței libere (asigurarea condițiilor concurențiale pe
principii contractuale, cele mai favorabile performanței). Acesta este domeniul
serviciilor publice, acestea fiind dependente de existența unei
infrastructuri/logistici specifice, însă distincte de aceasta. Serviciile
publice trebuie atribuite spre execuție prin concurs unor entități independente
de reglementator (reprezentantul comunității) și de arbitru (judiciar) pe baze
contractuale. Execuția trebuie urmărită de către reprezentantul beneficiarilor,
acesta având obligația luării măsurilor de corecție prevăzute prin contract în
cazul constatării unor abateri. Arbitrajul trebuie asigurat de către judiciar.
O caracteristică sensibilă specifică serviciilor publice este regimul
proprietății. În mod necesar aceasta trebuie să aparțină comunității interesate
în toate cazurile în care înlocuirea nu este posibilă în timp util, altminteri
poate fi proprietatea executantului. Infrastructura/logistica proprietate
publică poate fi încredințată exploatării (în scopul execuției serviciului
propriu-zis) entității obligate prin contract, aceasta putând dispune de ea
discreționar în limita obligației restituirii către proprietar la încetarea
contractului. Investițiile executantului pot fi făcute cu acordul
proprietarului și pe cheltuiala acestuia în conformitate cu înțelegerile
consfințite prin contractul dintre părți.
Acest model asigură îmbinarea avantajelor interesului public exprimat
democratic cu eficiența specifică antreprenoriatului privat în condiții
concurențiale și ale responsabilității contractuale
(comunitate-reprezentant-executant). Nu implică spaima pierderii locurilor de
muncă, întrucât majoritatea salariaților va constitui baza umană a serviciilor
care vor fi asigurate tot de ei. Singurul criteriu natural de selecție implicat
de noua arhitectură institițională va fi cel al competenței acompaniate de
eficacitate, seriozitate și responsabilitate. Este echivalent cu privatizarea
soft a serviciilor publice întrucât executantul privat care dispune responsabil
de infrastructura publică va avea față de aceasta sentimentul proprietății,
fiind interesat a se comporta ca un bun gospodar. De asemenea determină
promovarea instituției pieței în folosul stăpînilor legitimi –
consumatorii/beneficiarii serviciilor publice – înlocuind relațiile de tip
hegemonic – caracteristice sistemului oligarhic – cu cele liber-contractuale –
caracteristice democrației liberale.
Profesionalism, performanță, depolitizare, democrație, taxe mici, stat
minimal, responsabilitate șamd constituie vorbe goale de sens în absența unei
soluții al cărei efect să fie. Un soi de wishful thinking izvorât din ignoranță
și/sau cu caracter demagogic. Astfel se explică lipsa prizei la public,
irosirea în anonimat motivată neinspirat prin prostia populară, în realitate
aparținând integral autorilor unor platforme/inițiative eșuate datorită
neprincipialității, neclarității, compromisului și confuziei în care se scaldă
și pe care se screm s-o promoveze. De fiecare dată în sistem oligarhic întrucât
omul obișnuit este considerat vulgul incapabil să-și cunoască propriile
interese, să și le promoveze niciatât. Justificarea acestei viziuni rezistă
pâna la limita invadării sferei private individuale precum și a acaparării
sferei publice. Dincolo de această limită omul obișnuit devine într-adevăr
prost și neajutorat, incapabil a face față asaltului puzderiei de specialiști
de tot soiul imaginabil, reacțiile sale fiind de-a dreptul imprevizibile și iraționale,
de regulă împotriva propriilor interese și de cele mai multe ori în beneficiul
specialiștilor oligarhi, ori aflați în simbria grasă a acestora.
Modelul propus constituie o soluție general aplicabilă corespunzătoare
democrației liberale, funcțională și viabilă în limitele admise de această
formă de organizare socială. Exclude
ingerințele directoriale în sferele în care nu-și au locul, baronii fiind
instituțional deposedați de moșii iar dependențele consecvent promovate de
către aceștia devenind caduce. Puterea deținută de către cei în drept va
determina descătușarea resurselor acestora, în prezent sufocate de obligații
fără corespondent, singurele dependențe fiind priceperea și responsabilitatea
în condiții cunoscute și valabile de/pentru toți. Efectele sunt tocmai cele
proclamate de către promotorii pretinși de dreapta, al căror scop este
atingerea unui ideal aparent himeric în absența instrumentarului adecvat.
Soluția nu reprezintă nicidecum vreo garanție a succesului, ci doar o posibilă
cale cu șanse sporite de reușită întrucât posibilitățile de abatere ar fi
limitate de principii superioare a căror modificare ar fi dificilă.
Politica se face cu și
pentru oameni, încrederea în aceștia fiind indispensabilă. Cu condiția
instituirii cadrului favorabil manifestării și valorificării calităților
individuale într-o societate a cărei caracteristică fundamentală este
schimbarea. Libertățile trebuie stabilite în ecartul maximal și limitate în
zona minimală. Relativitatea este domeniul stărilor determinate de performanță
atât la nivel individual cât și cumulativ/colectiv, niciodată la exigența
principiilor. O altă caracteristică determinantă este adaptabilitatea, în
condiții favorabile și stimulative ale acțiunii individuale neobstrucționate
este de natură a răspândi modele de succes asigurând convergența intereselor
individuale cu cele publice/sociale. Convergența armonioasă a sferei
individuale cu cea publică poate fi asigurată instituțional prin situarea
atributului deciziei la nivelul corespunzător, cel firesc. Reprezentanții
interesului public vor performa astfel direct proporțional cu calitățile
deținute, altminteri rezultatele vor fi invers proporționale cu aceleași
calități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.