III. Implementarea opțiunii democrației liberale

   Baza construcției este definirea sferei private a libertății individuale. Aceasta este domeniul în care individul este capabil să evalueze și să-și planifice acțiunea viitoare prin care-și promovează propriul interes, respectiv îmbunătățirea stării personale fără a o înrăutăți pe a altora. Singura limitare constă în respectarea regulilor cunoscute și egal aplicabile tuturor.

   Al doilea nivel este sfera publică. Cuprinde interesele comune unui mare număr de indivizi nepromovabile individual. Este necesară asocierea în cadrul comunităților de interes și desemnarea democratică a unor reprezentanți. Presupune descentralizarea (atribuțiile la nivelul interesului), responsabilitatea (utilizarea resurselor accesibile nivelului interesului și culegerea beneficiilor în cazul reușitei, respectiv asumarea consecințelor în caz de eșec), separația puterilor (atribuțiile de reglementare, execuție și arbitraj se exclud reciproc în scopul asigurării imparțialității și al evitării apariției monopolurilor de putere) precum și funcționarea pieței libere (asigurarea condițiilor concurențiale pe principii contractuale, cele mai favorabile performanței). Acesta este domeniul serviciilor publice, acestea fiind dependente de existența unei infrastructuri/logistici specifice, însă distincte de aceasta. Serviciile publice trebuie atribuite spre execuție prin concurs unor entități independente de reglementator (reprezentantul comunității) și de arbitru (judiciar) pe baze contractuale. Execuția trebuie urmărită de către reprezentantul beneficiarilor, acesta având obligația luării măsurilor de corecție prevăzute prin contract în cazul constatării unor abateri. Arbitrajul trebuie asigurat de către judiciar.

   O caracteristică sensibilă specifică serviciilor publice este regimul proprietății. În mod necesar aceasta trebuie să aparțină comunității interesate în toate cazurile în care înlocuirea nu este posibilă în timp util, altminteri poate fi proprietatea executantului. Infrastructura/logistica proprietate publică poate fi încredințată exploatării (în scopul execuției serviciului propriu-zis) entității obligate prin contract, aceasta putând dispune de ea discreționar în limita obligației restituirii către proprietar la încetarea contractului. Investițiile executantului pot fi făcute cu acordul proprietarului și pe cheltuiala acestuia în conformitate cu înțelegerile consfințite prin contractul dintre părți.

   Acest model asigură îmbinarea avantajelor interesului public exprimat democratic cu eficiența specifică antreprenoriatului privat în condiții concurențiale și ale responsabilității contractuale (comunitate-reprezentant-executant). Nu implică spaima pierderii locurilor de muncă, întrucât majoritatea salariaților va constitui baza umană a serviciilor care vor fi asigurate tot de ei. Singurul criteriu natural de selecție implicat de noua arhitectură institițională va fi cel al competenței acompaniate de eficacitate, seriozitate și responsabilitate. Este echivalent cu privatizarea soft a serviciilor publice întrucât executantul privat care dispune responsabil de infrastructura publică va avea față de aceasta sentimentul proprietății, fiind interesat a se comporta ca un bun gospodar. De asemenea determină promovarea instituției pieței în folosul stăpînilor legitimi – consumatorii/beneficiarii serviciilor publice – înlocuind relațiile de tip hegemonic – caracteristice sistemului oligarhic – cu cele liber-contractuale – caracteristice democrației liberale.

   Profesionalism, performanță, depolitizare, democrație, taxe mici, stat minimal, responsabilitate șamd constituie vorbe goale de sens în absența unei soluții al cărei efect să fie. Un soi de wishful thinking izvorât din ignoranță și/sau cu caracter demagogic. Astfel se explică lipsa prizei la public, irosirea în anonimat motivată neinspirat prin prostia populară, în realitate aparținând integral autorilor unor platforme/inițiative eșuate datorită neprincipialității, neclarității, compromisului și confuziei în care se scaldă și pe care se screm s-o promoveze. De fiecare dată în sistem oligarhic întrucât omul obișnuit este considerat vulgul incapabil să-și cunoască propriile interese, să și le promoveze niciatât. Justificarea acestei viziuni rezistă pâna la limita invadării sferei private individuale precum și a acaparării sferei publice. Dincolo de această limită omul obișnuit devine într-adevăr prost și neajutorat, incapabil a face față asaltului puzderiei de specialiști de tot soiul imaginabil, reacțiile sale fiind de-a dreptul imprevizibile și iraționale, de regulă împotriva propriilor interese și de cele mai multe ori în beneficiul specialiștilor oligarhi, ori aflați în simbria grasă a acestora.

   Modelul propus constituie o soluție general aplicabilă corespunzătoare democrației liberale, funcțională și viabilă în limitele admise de această formă de organizare socială.  Exclude ingerințele directoriale în sferele în care nu-și au locul, baronii fiind instituțional deposedați de moșii iar dependențele consecvent promovate de către aceștia devenind caduce. Puterea deținută de către cei în drept va determina descătușarea resurselor acestora, în prezent sufocate de obligații fără corespondent, singurele dependențe fiind priceperea și responsabilitatea în condiții cunoscute și valabile de/pentru toți. Efectele sunt tocmai cele proclamate de către promotorii pretinși de dreapta, al căror scop este atingerea unui ideal aparent himeric în absența instrumentarului adecvat. Soluția nu reprezintă nicidecum vreo garanție a succesului, ci doar o posibilă cale cu șanse sporite de reușită întrucât posibilitățile de abatere ar fi limitate de principii superioare a căror modificare ar fi dificilă.

   Politica se face cu și pentru oameni, încrederea în aceștia fiind indispensabilă. Cu condiția instituirii cadrului favorabil manifestării și valorificării calităților individuale într-o societate a cărei caracteristică fundamentală este schimbarea. Libertățile trebuie stabilite în ecartul maximal și limitate în zona minimală. Relativitatea este domeniul stărilor determinate de performanță atât la nivel individual cât și cumulativ/colectiv, niciodată la exigența principiilor. O altă caracteristică determinantă este adaptabilitatea, în condiții favorabile și stimulative ale acțiunii individuale neobstrucționate este de natură a răspândi modele de succes asigurând convergența intereselor individuale cu cele publice/sociale. Convergența armonioasă a sferei individuale cu cea publică poate fi asigurată instituțional prin situarea atributului deciziei la nivelul corespunzător, cel firesc. Reprezentanții interesului public vor performa astfel direct proporțional cu calitățile deținute, altminteri rezultatele vor fi invers proporționale cu aceleași calități.