IV. Politici publice

     IV.1.Generalități

   Etapele instituirii oricărui serviciu public sunt:

a.      Determinarea sferei (private sau publice) – în sfera privată individul are libertate deplină de acțiune, aceasta neconstituind domeniul serviciilor publice. În cea publică individul se conformează regulilor instituite de comunitatea din care face parte.

b.      Alocarea atribuțiilor – atribuțiile sa asociază exclusiv nivelului interesului. Promovarea acestuia este limitată de resursele accesibile comunității, aceasta hotărând ce dorește și ce poate asigura.

c.       Desemnarea executantului/prestatorului – se face exclusiv prin concurs și pe baze contractuale cuprinzând obligațiile și drepturile părților. Obiectul contractelor poate constitui exclusiv scopul instituirii acestuia, respectiv interesul public, în asociere, însă distinct de suportul logistic aferent.

d.      Execuția serviciului – în sarcina prestatorului desemnat. Reprezentanții comunității urmăresc conformarea față de clauzele contractuale, luând măsuri de corecție în cazul constatării unor abateri. Divergențele ireconciliabile dintre părți se soluționează de către judiciar.

   Respectarea criteriilor anterior prezentate (subcapitolul II.1. Principialități) este presupusă cu caracter imperativ. În toate cazurile în care reglementări de ordin superior reprezintă restrângeri apreciate ca inadecvate se impune modificarea acestora la nivelul de competență căruia-i aparține.

   Flexibilitatea și adaptabilitatea modelului sunt asigurate prin posibilitatea deliberării in scopul operării unor modificări în conformitate cu aspirațiile de la un moment dat, întotdeauna cu respectarea reglementătilor de ordin superior.

   Acest model implică redistribuirea atribuțiilor și a responsabilităților pe baze concurențiale și contractuale în condițiile creșterii libertății de acțiune, aceasta tinzând către niveluri maximale, respectiv diminuării dependențelor politico-administrative înspre niveluri minimale.

     IV.2.Învățământ

a.      Determinarea sferei:

-           sfera publică constituie pregătirea cunoștințelor și a abilităților de bază prin intermediul învățământului primar, gimnazial și mediu (liceal, respectiv profesional) prin impunerea structurii și  curiculei obligatorii corespunzătoare fiecărui nivel. Aceleiași sfere îi aparține asigurarea standardelor logistice minimale necesare desfășurării procesului educațional la toate nivelurile (de la cel primar până la superior).

-          sfera individuală este reprezentată de orice excede celei publice și are caracter opțional. Asigură însușirea unei pregătiri suplimentare specifice în acord cu aspirațiile, aptitudinile și posibilitățile beneficiarilor. Curicula suplimentară constituie atribut al unităților de învățământ.

b.      Alocarea atribuțiilor:

-          curicula de bază și standardele logistice sunt alocate instituției supreme a domeniului la nivel central, alcătuită din personalități selectate din mediul academic și cel politic-administrativ. Are atribuții de control al conformării la reglementările în vigoare.

-          curicula opțională suplimentară este atribuită fiecărei școli, acesta fiind specificul său. Beneficiarii pot alege școala funcție de aceasta, corespunzător sferei individuale.

-          responsabilitatea organizării învățământului revine administrațiilor locale.

-          finanțarea învățământului se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul voucerelor educaționale acordate fiecărui beneficiar. Suplimentările revin administrațiilor locale, prestatorilor din venituri proprii precum și beneficiarilor, după caz.

c.       Desemnarea executantului/prestatorului: administrația locală organizează concursuri în scopul  furnizării serviciilor publice educaționale la care participă entități organizate juridic cu această specializare, desemnându-le pe cele câștigătoare, cu acestea încheind contracte.

d.      Execuția serviciului: revine contractanților specializați în conformitate cu prevederile contractuale. Instituția supremă centrală verifică respectarea curiculei de bază și a condițiilor logistice, iar administrația locală respectarea clauzelor contractuale. Ambele au obligația luării măsurilor care se impun în cazul constatării unor abateri.

     IV.3.Sănătate

a.      Determinarea sferei: sfera publică constituie asigurarea de bază a sănătății împotriva afecțiunilor comune majorității cetățenilor – prin asigurarea medicală de bază - precum și asigurarea standardelor logistice minimale necesare desfășurării activităților specifice acestui domeniu. Acesteia îi aparține și medicina de urgență, de care fiecare ființă umană aflată pe teritoriul național este îndreptățită să beneficieze.  Sfera individuală cuprinde toate particularitățile individuale care exced sfera publică, prin intermediul asigurărilor medicale opționale facultative.

b.      Alocarea atribuțiilor:

-          conținutul asigurării medicale de bază precum și standardele logistice minimale constituie atributul organului suprem central specializat format din personalități academice si politico-administrative. Acesta are și atribuții de control al conformării la reglementările în vigoare.

-          sistemul cuprinde unitățile cu profil medical și societățile de asigurare de sănătate.

-          reglementarea funcționării societăților de asigurare de sănătate constituie atributul organului central.

-          responsabilitatea organizării sistemului unităților medicale revine administrațiilor locale.

-          asigurările medicale de bază au caracter obligatoriu, alegerea societății de asigurare aflându-se la discreția beneficiarului – cetățeanul asigurat. Atributul alegerii asigurării facultative revine de asemenea beneficiarului, atât în privința riscurilor asigurate cât și în cea a asiguratorului.

-          legătura dintre beneficiarul asigurat și unitățile medicale constituie atributul societăților de asigurări de sănătate, acestea contractând serviciile medicale cu unitățile de profil.

-          finanțarea asigurărilor medicale de bază și a urgențelor se asigură din contribuțiile corespunzătoare ale asiguraților. Suplimentările revin administrațiilor locale și prestatorilor din venituri proprii. Asigurările opționale suplimentare sunt finanțate din primele asiguraților, urmare a relațiilor liber consimțite dintre părți precum și din resursele atrase de către societățile asiguratoare.

c.       Desemnarea executantului/prestatorului:

-          autorizarea funcționării societăților de asigurări revine instituției centrale.

-          executanții/prestatorii serviciilor medicale propriu-zise se desemnează prin concurs organizat de către administrațiile locale. Între acestea vor fi încheiate contracte.

d.      Execuția serviciului:

-          asigurările medicale vor fi furnizate de către societățile de profil autorizate, controlul activității acestora revenind organului central.

-          funcționarea unităților medicale va aparține entităților care au încheiat contracte cu administrațiile locale. Supravegherea acestora va fi asigurată de către administrațiile locale – conformarea la clauzele contractuale – precum și a organului central – respectarea standardelor logistice minimale. Ambele au obligația luării măsurilor care se impun în cazul constatării unor abateri.

    

IV.4.Pensii

a.      Determinarea sferei:

-          sfera publică constituie asigurarea pensiei de bază pentru bătrânețe, comune majorității cetățenilor. Aceasta are caracter obligatoriu. O categorie sensibilă este cea a pensiilor speciale, deoarece nu sunt bazate pe contribuție și sunt deseori susceptibile a avea caracter abuziv.  Acestea trebuie reglementate în termeni social acceptabili atât pentru finanțatori cât și pentru beneficiari.

-          sfera privată este reprezentată de orice excede pensiei de bază pentru bătrânețe, având caracter opțional suplimentar.

b.      Alocarea atribuțiilor:

-          pensia de bază pentru bătrânețe este alocată instituției supreme a domeniului la nivel central, alcătuită din personalități selectate din mediul academic și cel politic-administrativ precum și din reprezentanții pensionarilor. Are atribuții acreditare și control al activității cuprinzând totalitatea asigurărilor sub forma pensiilor.

-          toate celelalte categorii de pensie sunt alocate entităților specializate sub forma contractelor liber consimțite cu beneficiarii individuali.

-          finanțarea pensiilor de bază pentru bătrânețe este asigurată de către Ministerul Finanțelor Publice din contribuțiile asiguraților în acest scop. Cu caracter tranzitoriu se impune - în caz de necesitate – completarea fondurilor din bugetul statului.

-          finanțarea tuturor celorlalte categorii de pensii va fi realizată prin primele de asigurare ale asiguraților.

c.       Desemnarea executantului/prestatorului:

-          autorizarea funcționării societăților de asigurări revine instituției centrale.

-          executanții/prestatorii tuturor serviciilor de pensii se desemnează prin concurs organizat de către autoritatea centrală. Între aceștia vor fi încheiate contracte.

d.      Execuția serviciului:

-          pensiile vor fi furnizate de către societățile de profil contractante, controlul activității acestora revenind organului central.

     IV.5.Cultura

a.      Determinarea sferei: întregul domeniu este cuprins în sfera publică. Individualitățile care activează în acest domeniu au posibilitatea beneficiului prin asocierea la o entitate publică.

b.      Alocarea atribuțiilor:

-          protejarea patrimoniului național se alocă unui organism central selectat din mediul academic și cel cel politic-administrativ.

-          protejarea patrimoniului local precum și funcționarea instituțiilor culturale constituie atributul administrațiilor locale.

-          finanțarea se asigură de la bugetele entităților deținătoare ale atribuțiilor precum și din veniturile realizate de către prestatori.

c.       Desemnarea executantului/prestatorului:

-          protejarea patrimoniului la toate nivelurile precum și prestatorii serviciilor culturale se desemnează prin concurs organizat de către institițiile cărora le revin obligațiile respective.

d.      Execuția serviciului: revine câștigătorilor desemnați cu care se încheie contracte. Instituțiile responsabile asigură și funcția de control al respectării clauzelor contractuale precum și a luării măsurilor de corecție în cazurile în care constată abateri.

     Va urma...

III. Implementarea opțiunii democrației liberale

   Baza construcției este definirea sferei private a libertății individuale. Aceasta este domeniul în care individul este capabil să evalueze și să-și planifice acțiunea viitoare prin care-și promovează propriul interes, respectiv îmbunătățirea stării personale fără a o înrăutăți pe a altora. Singura limitare constă în respectarea regulilor cunoscute și egal aplicabile tuturor.

   Al doilea nivel este sfera publică. Cuprinde interesele comune unui mare număr de indivizi nepromovabile individual. Este necesară asocierea în cadrul comunităților de interes și desemnarea democratică a unor reprezentanți. Presupune descentralizarea (atribuțiile la nivelul interesului), responsabilitatea (utilizarea resurselor accesibile nivelului interesului și culegerea beneficiilor în cazul reușitei, respectiv asumarea consecințelor în caz de eșec), separația puterilor (atribuțiile de reglementare, execuție și arbitraj se exclud reciproc în scopul asigurării imparțialității și al evitării apariției monopolurilor de putere) precum și funcționarea pieței libere (asigurarea condițiilor concurențiale pe principii contractuale, cele mai favorabile performanței). Acesta este domeniul serviciilor publice, acestea fiind dependente de existența unei infrastructuri/logistici specifice, însă distincte de aceasta. Serviciile publice trebuie atribuite spre execuție prin concurs unor entități independente de reglementator (reprezentantul comunității) și de arbitru (judiciar) pe baze contractuale. Execuția trebuie urmărită de către reprezentantul beneficiarilor, acesta având obligația luării măsurilor de corecție prevăzute prin contract în cazul constatării unor abateri. Arbitrajul trebuie asigurat de către judiciar.

   O caracteristică sensibilă specifică serviciilor publice este regimul proprietății. În mod necesar aceasta trebuie să aparțină comunității interesate în toate cazurile în care înlocuirea nu este posibilă în timp util, altminteri poate fi proprietatea executantului. Infrastructura/logistica proprietate publică poate fi încredințată exploatării (în scopul execuției serviciului propriu-zis) entității obligate prin contract, aceasta putând dispune de ea discreționar în limita obligației restituirii către proprietar la încetarea contractului. Investițiile executantului pot fi făcute cu acordul proprietarului și pe cheltuiala acestuia în conformitate cu înțelegerile consfințite prin contractul dintre părți.

   Acest model asigură îmbinarea avantajelor interesului public exprimat democratic cu eficiența specifică antreprenoriatului privat în condiții concurențiale și ale responsabilității contractuale (comunitate-reprezentant-executant). Nu implică spaima pierderii locurilor de muncă, întrucât majoritatea salariaților va constitui baza umană a serviciilor care vor fi asigurate tot de ei. Singurul criteriu natural de selecție implicat de noua arhitectură institițională va fi cel al competenței acompaniate de eficacitate, seriozitate și responsabilitate. Este echivalent cu privatizarea soft a serviciilor publice întrucât executantul privat care dispune responsabil de infrastructura publică va avea față de aceasta sentimentul proprietății, fiind interesat a se comporta ca un bun gospodar. De asemenea determină promovarea instituției pieței în folosul stăpînilor legitimi – consumatorii/beneficiarii serviciilor publice – înlocuind relațiile de tip hegemonic – caracteristice sistemului oligarhic – cu cele liber-contractuale – caracteristice democrației liberale.

   Profesionalism, performanță, depolitizare, democrație, taxe mici, stat minimal, responsabilitate șamd constituie vorbe goale de sens în absența unei soluții al cărei efect să fie. Un soi de wishful thinking izvorât din ignoranță și/sau cu caracter demagogic. Astfel se explică lipsa prizei la public, irosirea în anonimat motivată neinspirat prin prostia populară, în realitate aparținând integral autorilor unor platforme/inițiative eșuate datorită neprincipialității, neclarității, compromisului și confuziei în care se scaldă și pe care se screm s-o promoveze. De fiecare dată în sistem oligarhic întrucât omul obișnuit este considerat vulgul incapabil să-și cunoască propriile interese, să și le promoveze niciatât. Justificarea acestei viziuni rezistă pâna la limita invadării sferei private individuale precum și a acaparării sferei publice. Dincolo de această limită omul obișnuit devine într-adevăr prost și neajutorat, incapabil a face față asaltului puzderiei de specialiști de tot soiul imaginabil, reacțiile sale fiind de-a dreptul imprevizibile și iraționale, de regulă împotriva propriilor interese și de cele mai multe ori în beneficiul specialiștilor oligarhi, ori aflați în simbria grasă a acestora.

   Modelul propus constituie o soluție general aplicabilă corespunzătoare democrației liberale, funcțională și viabilă în limitele admise de această formă de organizare socială.  Exclude ingerințele directoriale în sferele în care nu-și au locul, baronii fiind instituțional deposedați de moșii iar dependențele consecvent promovate de către aceștia devenind caduce. Puterea deținută de către cei în drept va determina descătușarea resurselor acestora, în prezent sufocate de obligații fără corespondent, singurele dependențe fiind priceperea și responsabilitatea în condiții cunoscute și valabile de/pentru toți. Efectele sunt tocmai cele proclamate de către promotorii pretinși de dreapta, al căror scop este atingerea unui ideal aparent himeric în absența instrumentarului adecvat. Soluția nu reprezintă nicidecum vreo garanție a succesului, ci doar o posibilă cale cu șanse sporite de reușită întrucât posibilitățile de abatere ar fi limitate de principii superioare a căror modificare ar fi dificilă.

   Politica se face cu și pentru oameni, încrederea în aceștia fiind indispensabilă. Cu condiția instituirii cadrului favorabil manifestării și valorificării calităților individuale într-o societate a cărei caracteristică fundamentală este schimbarea. Libertățile trebuie stabilite în ecartul maximal și limitate în zona minimală. Relativitatea este domeniul stărilor determinate de performanță atât la nivel individual cât și cumulativ/colectiv, niciodată la exigența principiilor. O altă caracteristică determinantă este adaptabilitatea, în condiții favorabile și stimulative ale acțiunii individuale neobstrucționate este de natură a răspândi modele de succes asigurând convergența intereselor individuale cu cele publice/sociale. Convergența armonioasă a sferei individuale cu cea publică poate fi asigurată instituțional prin situarea atributului deciziei la nivelul corespunzător, cel firesc. Reprezentanții interesului public vor performa astfel direct proporțional cu calitățile deținute, altminteri rezultatele vor fi invers proporționale cu aceleași calități.

II. Determinarea soluției - continuare

II.2. Opțiuni

   1.Democrația liberală este sistemul de organizare socială care îmbină avantejele principalei valori a democrației – egalitatea – cu cele ale libertății, convergența armonioasă de durată între interesul public și cel privat. Se bazează pe libertatea individuală în condițiile larg acceptate de promovare a intereselor majorității membrilor comunității în mod democratic, în limitele reprezentate de valori și principii fundamentale superioare consacrate de prevederile constituționale – democrație deliberativă limitată. Democraţia aceasta este deliberativă pentru că este accentuată importanţa dezbaterii soluţiilor alternative. Este limitată pentru că nu se poate delibera în orice problemă. Poate fi asigurată printr-un sistem de instituții care înglobează un set de reguli referitoare la drepturile individuale. Caracteristice sunt relațiile contractuale liber consimțite între indivizi.

   Evoluția la nivel social, respectiv o societate bună, poate fi concepută numai în măsura în care majoritatea indivizilor care o alcătuiesc reușesc să-și îmbunătățească starea promovându-și interesele fără a o înrăutați pe a altora.

   Evoluția către o societate bună presupune modificarea tendinței dinspre sistemul oligarhic – perceput în mod eronat ca o fatalitate ineluctabilă – înspre cel al democrației liberale, unica cale de asigurare a condițiilor de sporire a eficienței acțiunii cetățenilor. Acțiunea politică adecvată presupune un orizont de timp mai îndelungat decât cel al ciclului electoral. Acesta poate constitui un handicap față de ofertanții politici oligarhici care exploatează instinctele alegătorilor, excitate cu promisiuni cu efecte imediate efemere. Condiția necesară fiind depășirea handicapului, iar noutatea tendinței implicând apariția unor politicieni noi se impune formularea acesteia și promovarea în atenția publică. Esențială este noutatea, aflată în răspăr cu toate politicile emanate de către oligarhi – din ignoranță și/sau interes – care nu va putea fi ignorată și care va provoca reacții de amploare încă necunoscută, aceasta fiind măsura șanselor de implementare. Lungimea orizontului de timp necesar unei inițiative politice consistente poate fi raportată la cele trei decenii irosite de la înlăturarea dictaturii comuniste, eveniment relevant și din perspectiva duratei schimbării.

   Sintetic propunerea de modificare constă în instituirea sistemului de organizare socială democratic-liberal, asigurând posibilitățile de adaptare evolutivă, ori de orice altă natură bazate pe libertățile individuale în cadrul unei democrații deliberative limitate. Puterea va ajunge în sfârșit și în premieră la popor, acesta neputând face orice cu ea. Legitimitatea asupra judecăților de valoare - repectiv ce este dezirabil și posibil a se păstra precum și ceea ce trebuie schimbat – aparține exclusiv comunităților democratice.

   Condițiile actuale din România au involuat într-o asemenea măsură încât pervertirea principiilor și a valorilor încă recunoscute într-o Europă aflată-n mrejele colectiviste o respinge. Climatul politic ostil democrației a permis puterii să-și adjudece aproape toate pârghiile de control ale societății. Opoziția suferă gâtuită-n tentaculele oligarhice care-o cuprind întrucât acest joc nefast poate fi câștigat doar de către cei mai răi. Viitorul se-arată sumbru într-o competiție în care toată clasa politică interpretează aceeași partitură eronată. Națiunea nu se poate face bine din boala-n care au împins-o cei mai nebuni, nici cu mii de specialiști care-i administrează tratamente de același soi întrucât nu există asemenea soluții.

   2. Statul bunăstării: concept de guvernare larg răspândit în Europa ultimelor decenii. Este un sistem mixt, o formă laxă a socialismului în care economia capitalistă este lăsată să funcționeze obstrucționată la un nivel suportabil în scopul obținerii unor venituri mulțumitoare destinate redistribuirii îndeosebi sub forma diverselor servicii publice precum și către indivizi sub formă de beneficii pretins cuvenite. Având la bază culturi evoluate, rezultatele corespund așteptărilor majorității din statele bogate, fară a se cunoaște până când. În societățile mai puțin dezvoltate influențele obstrucționiste sunt mai mari, performanțele sectorului public mai modeste, corupția la nivel semnificativ, iar gradul de mulțumire este sensibil diminuat, acestea aflându-se într-o perpetuă stare de criză. În România sectorul privat este sensibil obstrucționat și viciat de malversațiunile celui al serviciilor publice, iar corupția la nivel sistemic-generalizat, nemulțumirea aflându-se la cote ridicate. Se pot constata efectele dirijismului, chiar cvasilimitat la sectorul public: redistribuirea și serviciile publice controlate determină scăderea performanței economice datorită perturbațiilor administrative și sporesc corupția reclamând resurse continuu crescătoare dinspre economia tot mai obstrucționată și implicit mai puțin performantă, diminuând calitatea vieții a tot mai numeroși cetățeni, inducând starea de criză și nemulțumirea unor tot mai largi categorii sociale ale căror interese sunt lezate. Acest concept de guvernare este lipsit de perspectivă chiar și în țările bogate întrucât dacă experiența a demonstrat ineficiența sistemelor dirijate/controlate/colectiviste în economie, fiind pe bună dreptate abandonat, nu ar putea exista vreun motiv plauzibil care să-i poată prevedea performanța în sectorul public, mai ales ca și acesta face parte din ceea ce numim economie, sau aparținând domeniului mai larg numit catalaxie. Urgența abandonării acestui model este invers proporțională cu bogăția fiecărei națiuni, România aflându-se-n prima linie. Deși generalizarea bunăstării este dezirabilă, generarea acesteia nu poate fi asigurată prin decret, poate fi atinsă doar prin performanță într-un sistem de organizare socială care să o permită în cel mai larg cadru, principial accesibilă marii majorități.