I. Introducere în problematică

   După sursa puterii sistemele de organizare socială pot fi democratice sau oligarhice. În timp ce oligarhia poate lua diverse forme – toate caracterizate prin relații de tip hegemonic în folosul directorilor, democrația poate exista durabil doar sub forma democrației liberale – aceasta putând asigura convergența armonioasă între interesul public și cel privat.

   Pentru facilitarea înțelegerii și comparării celor două sisteme de organizare socială, respectiv democrația liberală și oligarhia comparăm în oglindă câteva dintre caracteristicile și efectele celor două:

Democrație liberală	Oligarhie
-          Individualism	-          Colectivism
-          Stat de drept (domnia legii)	-          Stat despotic (supremația conducătorilor)
-          Libertate individuală	-          Libertatea decidenților/totalitarismul/tirania
-          Independența	-          Servitutea
-          Piața/competiția	-          Planificarea/dirijismul
-          Responsabilitate, pe propriile resurse	-          Iresponsabilitate, pe resursele altora
-          Interesul colaborării pașnice	-          Tendința însușirii avuției altora
-          Bogăție	-          Sărăcie
-          Pacea	-          Războiul

   Asocierea oricărui element caracreristic oligarhiei democrației liberale o corupe, transformând-o în sistem oligarchic. Durata transformării este direct proporțională cu amploarea asocierii, din acest motiv schimbările sunt pentru început greu perceptibile.

   În România sistemul de organizare socială a fost întotdeauna oligarchic, de la forme relaxate până la autocrație. Din această cauză națiunea română s-a aflat în permanență la periferia civilizației europene din care face parte. Aflată sub influența culturilor Europei Centrale și sub preponderența celor de Est și Sud-Est a înregistrat decalaje relativ constant crescătoare din perspectivă civilizațională. Dacă în faza incipientă de formare și consolidare a statului național oligarhia ar fi putut fi necesară, în ultimele decenii acest sistem este total neadecvat și nejustificat. Îndeosebi după 1989 evoluția generală a fost decisiv obstrucționată de către toate grupările politice prin continuarea promovării tendinței oligarhice. Democrația liberală a fost cel mult demagogic clamată, în fapt acțiunile politice fiind îndreptate în sens contrar.

   Imperativul modificării tendinței de perpetuare a sistemului oligarchic în cel democratic liberal este baza unicei soluții de redresare și normalizare. Pericolul prelungirii unei tendințe negative nu constă în forța celor ce o impun, cât în slăbiciunea celor care i se opun. Modificarea tendinței este posibilă prin conștientizarea opiniei publice asupra existenței unor măsuri care pot fi adoptate și de consecințele neadoptării lor.